– De ce m-ai prins în pumnul tău,, Copil frumos, tu nu știi oare, Că-s mic și eu și că mă doare?, De ce mă strângi așa de rău?, Copil ca tine sunt și eu,, Și-mi place să mă joc și mie,, Și milă trebuie să-ți fie, De spaima și de plânsul meu!, De ce să vrei să mă omori?, Că am și eu părinți ca tine,, Și-ar plânge mama după mine,, Și-ar plânge bietele surori,, Și-ar plânge tata mult de tot, Căci am trăit abia trei zile,, Îndură-te de ei, copile,, Și lasă-mă, că nu mai pot!, Așa plângea un gândăcel, În pumnul ce-l strângea să-l rupă, Și l-a deschis copilul după, Ce n-a mai fost nimic din el!, A încercat să-l mai învie, Suflându-i aripile-n vânt,, Dar a căzut în țărnă frânt, Și-nțepenit pentru vecie!, Scârbit de fapta ta cea rea,, Degeaba plângi acum, copile,, Ci du-te-n casă-acum și zi-le, Părinților isprava ta., Și zi-le că de-acum ai vrea, Să ocrotești cu bunătate,, În cale-ți, orice vietate,, Oricât de făr-de-nsemnatate, Și-oricât de mică ar fi ea!,

Gândăcelul de Elena Farago

Autor
Ispis
Postavi

Top-lista

Vizualni stil

Postavke

Promijeni predložak

Vrati automatski spremljeno: ?