Adevărat: Un rol important în mișcarea unionistă l-au jucat foștii exilați, treptat întorși în țară în cursul anilor 1856-1857., Alegerile pentru Adunările Ad-hoc au evidențiat disputa dintre partizanii unirii și forțele ostile care se sprijineau pe sprijinul Austriei, Angliei și Turciei., Falsificarea listelor electorale pentru Adunările Ad-hoc din Moldova (din liste au fost eliminate numele candidaților cunoscuți ca unioniști) a dus la denaturarea rezultatelor în favoarea adeversarilor unirii Moldovei cu Țara Românească., În aceste Adunări Ad-hoc au intrat reprezentanți ai tuturor categoriilor sociale, inclusiv ai țăranilor clăcași. Deși nu a existat o proporție numerică cu fiecare categorie socială, Adunările ad-hoc au fost organe reprezentative., Adunările Ad-hoc au avut doar un caracter consulativ, nu erau legitimate să ia decizii, ci doar să indice marilor puteri dorințele românilor referitoare la viitoarea organizare a Principatelor Române., Cererea prințului străin era determinată de dorința de a pune capăt luptelor pentru domnie între familiile boierești, lupte folosite de marile puteri vecine pentru a interveni în afacerile interne ale Principatelor Române., Fals: Nicolae Vogoride, un susținător înverșunat al Unirii, a acționat ferm în favoarea mișcării unioniste., Valul de proteste față de falsificarea alegerilor pentru Adunarea Ad-hoc din Țara Românească a dus la încordarea relațiilor internaționale, puterile favorabile unirii rupând relațiile diplomatice cu Turcia., Prin compromisul din august 1857, Anglia a renunțat la ideea unirii depline sub un prinț străin., O dată încheiate lucrările Adunărilor Ad-Hoc, cele două rezoluții cu conținut identic au fost puse în aplicare.,

Adunările Ad-Hoc (1857)

by
Embed

Leaderboard

Visual style

Options

Switch template

Continue editing: ?