Sinestezia - Procedeu artistic de asociere spontană a senzațiilor de natură diferită, prin transpunerea acestora în imagini poetice inedite, care sugerează o perturbare a simțurilor., Sugestia - Poezia simbolistă sugerează , nu arată, nu-și numește obiectul: ,,a numi un obiect este a suprima trei sferturi din desfătarea poemului, care e facut din fericirea de a ghici puțin câte puțin; a-l sugera-iată visul”.(Stephane Mallarmé)., Simbolul - Este un macrosemn textual. A simboliza echivalează cu a stabili o corespondență între limbaj si lume care alcatuiește esența corespodenței mai largi între spiritual si natural.Simbolul există printr-o analogie între doua planuri: al obiectului concret și al semnificației secunde, abstracte la care el trimite.Este ambiguu pentru că nu i se poate asocia o singură semnificație., Inovații prozodice - Pentru simboliști poezia nu e versul, ci vibrația dinăuntrul lui.Stârnirea vibrației, a muzicii sufletești, devine scopul liricii.Versul trebuie sa comunice o emoție și scopul poetului nu trebuie să fie făurirea de versuri ireproșabile.Dacă starea lirică particulară pretinde un alt sistem de versificație decât cea traditională , poetul poate crea o prozodie adecvată, poate face apel la versul liber, poate utiliza versul scurt, bisilabic si monosilabic ,, Toamna sună-n geam frunze de metal/Vânt/În tăcerea grea, gând si animal/Frânt”(Bacovia, Monisilab de toamna) ingambamentul, suprimarea partială a rimei., Muzicalitatea - Intrucât poezia trebuie să exprime inefabilul, lirica se înrudește cu muzica, ceea ce în planul creației conduce către fluiditatea muzicală a versului, vaporizarea imaginilor, vagul, utilizarea aluziei in locul numirii directe, lipsa de emfază și patetism.Simboliștii caută ritmuri inedite, corespunzătoare fluxului interior, ce vor fi transpuse în plan textual prin repetiția obsedantă a unor vocale, cuvinte sau versuri cu statut de refren, prin cultivarea aliterațiilor., Teme , motive specifice - Simbolismul dezvoltă un nou ,, mal du siecle” , spleenul, definit ca nemulțumire cu privire la prezent,stare de plictiseală dublată de tristete, neîncredere în viitor, dezamăgire, dorință de evaziune din cotidianul anost; poezia simbolistă explorează domeniul subconștientului, eul aflat in stări de criză existențială(angoasa, nevroza, apetența pentru morbid si bizar)., Teme , motive - Universul citadin e cel preferat de simbolisti,pe care il percep ca apăsător, claustrant, dezolant., Teme recurente - Imaginarul poetic este dominat de boală, singurătate, moarte, natura dezolantă( ploi, degradarea materiei), Ipostazele eului poetic - Ca produs al sensibilitatii citadine, eul poetic simbolist are o strucură interioară contemplativă ; se află într-un dezacord moral față de lumea exterioară, consecintele acestui fapt fiind inadaptarea; eul liric este refractar, blazat, pesimist, depresiv, nevrotic., Program-manifest - Cuvântul simbolism a fost utilizat pentru prima dată ca nume al unei mișcări literare, de Jean Moréas care in 1885, răspunzând unei polemici întreținute cu Paul Bourde, propune acest termen pentru a-i desemna pe poeții numiți impropriu decadenți: Mallarmé, Verlaine.Un an mai târziu, același Moréas publica in Figaro Littéraire , manifestul Le Symbolisme, in care prezentând mișcarea socotită decadentă drept o renaștere poetică, propune termenul de simbolism.,

Simbolismul/ Trăsături caracteristice

Print
Embed

Leaderboard

Visual style

Options

Switch template

Continue editing: ?