Particularitatea compozițională a romanului este dată de cele două părți, intitulate metaforic și sugestiv, Începutul și Sfârșitul, Blestemul pământului și Blestemul iubirii, Hora și Sărutarea pământului, Glasul pământului și Glasul iubirii, Glasul pământului și Glasul iubirii scot în evidență:, Dilema din sufletul eroului principal, fiecare dintre aceste metafore denumește câte o dominantă sufletească a lui Ion, o poruncă mai puternică decât el însuși. , Rezolvarea problemelor personajului Ion, Poezia inimii, Titlurile celor 13 capitole sunt semnificative, pentru că:, Reprezintă un număr simbolic, nefast, sugerând scena centrală a capitolului respectiv, Sunt alese la întâmplare, Sugerează adeziunea la realism a autorului, Romanul Ion de Liviu Rebreanu este alcătuit din:, trei părți, două părți, patru părți, Titlurile capitolelor sugerează:, formule introductive, nume ale personajelor și scene cheie din roman, repere spațiale reale, În incipit sunt prezente:, Formule introductive, Elemente de analiză psihologică, Repere spațiale reale și fictive, Finalul romanului este:, imprevizibil, închis, inedit, deschis, Titlurile părților romanului sugerează:, nume proprii, teme ale romanului, pasiuni și conflicte interioare ale personajului Ion, conflicte identificabile în roman, statutul social și moral al protagonistului, Simetria dintre incipit și final este dată de:, faptul că incipitul romanului este simetric cu finalul întrucât romanul începe cu descrierea drumului care intră în satul Pripas și se încheie cu descrierea aceluiași drum care iese din sat, astfel drumul are semnificaţia simbolică a destinului., personajele romanului, de conflictele latente.

Elemente de structură și compoziție (Ion, de Liviu Rebreanu)

de
Imprimare
Încorporează

Clasament

Stilul vizual

Opţiuni

Comutare șablon

)
Restaurare activitate salvată automat: ?