1) Vrabia este o pasăre gălăgioasă, mică şi zveltă, de până la 15 cm şi cu o greutate de doar 30 g. Are o coadă scurtă, de aceea nu este o bună zburătoare, dar are un cioc puternic. Masculul are penajul dorsal cafeniu cu pete negre, creștetul cenușiu și partea ventrală alb-spălăcită. Sub bărbie are o pată neagră care crește cu vârsta (femelei îi lipseşte) şi care îi indică rangul. 2) Pitigoiul albastru se întâlnește în parcuri, păduri, grădini, livezi, pajiști cu arbuști, practic oriunde există copaci. Se deosebește de ruda sa (pițigoiul mare) prin faptul că are aripile, coada și creștetul albastru, și are în general dimensiuni ușor mai mici. Se hrănește predominant cu insecte în timpul sezonului de împerechere, însă în timpul iernii recurge la semințe, nuci, fructe. 3) Mierla este întâlnită într-o mare varietate de habitate, în principal păduri și grădini. Lungimea corpului este de 23,5-29 cm, terminându-se cu o coadă lungă. Masculul are penajul negru uniform, ciocul galben-portocaliu deschis și inelul galben al ochiului. Ciocul se înnegrește iarna. Femelele au partea superioară neagră-maronie, piept punctat maroniu și un gât albicios. Are o dietă omnivoră, hrănindu-se cu insecte și râme în timpul sezonului de cuibărit și fructe de pădure în sezonul rece. Se hrănește în timpul zilei căutând insecte prin stratul de frunze sau umblând în copaci și tufișuri după fructe de pădure. 4) Sturzul cantator se întâlnește în orice habitat cu tufișuri și copaci alături de zone deschise pentru hrănire. Este puțin mai mic decât mierla, lungimea corpului fiind de 21-24 cm. Spatele este maroniu, iar pieptul și abdomenul de culoare albă este acoperit de pete ascuțite maronii. Se hrănește cu o varietate de nevertebrate, râme și melci în special, dar preferă și fructele moi pe timp de iarnă.

Pasari

oleh
Cetakan
Benamkan

Papan mata

Gaya visual

Pilihan

Tukar templat

Pulihkan autosimpan: ?