1) Elementele componente ale unui ansamblu (piese, subansambluri de ordin inferior) se identifică, în desenul de ansamblu: a) prin denumire şi numărul desenului de execuţie; b) printr-un număr de poziţie distinct, corespunzător numărului din tabelul de componenţă; c) prin numărul de poziţie şi numărul desenului de execuţie. 2) Elementele componente ale ansamblului se poziţionează: a) în toate proiecţiile unde sunt reprezentate; b) în proiecţia în care apar cel mai clar şi sunt mai uşor de identificat; c) numai în proiecţia principală. 3) Înălţimea de scriere a numerelor de poziţie este: a) 2-2,5 ori înălţimea nominală de scriere; b) egală cu înălţimea nominală de scriere; c) de 4 ori înălţimea nominală de scriere. 4) Numerele de poziţie se scriu, în tabelul de componenţă, în prima coloană: a) începând de jos în sus; b) de sus în jos; c) grupând piesele de acelaşi tip. 5) Dacă într-un ansamblu unele elemente execută deplasări în timpul funcţionării, ele pot fi reprezentate în poziţii intermediare sau extreme cu: a) linie continuă subţire; b) cu linie două puncte subţire; c) cu linie întreruptă.

Reguli de poziţionare a componentelor într-un desen de ansamblu

de
Încorporează

Clasament

Stilul vizual

Opţiuni

Comutare șablon

Restaurare activitate salvată automat: ?