Ești într-un grup de colegi care spun: „Eu am învățat 100 de pagini! Tu câte ai făcut?”, Mă panichez și mă simt vinovat că n-am făcut la fel, Îmi reamintesc că fiecare învață în ritmul propriu, Te așezi în bancă și vezi că timpul trece rapid. Ți se pare că nu e destul, Respiri adânc, citești întrebarea pe rând, prioritizezi, Te panichezi și sari întrebări haotic, În mintea ta apare gândul: „Dacă iau sub 8, o să fiu dezamăgire pentru toți...”, Crezi gândul și îți vine să plângi, Îl observi, dar îl contrazici: „Fac ce pot. Nu e finalul lumii.”, Ai rezolvat totul, dar recitești de 5 ori, blocat, că vrei să fie „perfect”., Continui compulsiv, fără să te oprești, Te oprești, îți spui: „E suficient. Am dat tot ce-am avut.”, Te gândești: „Dacă nu iau o notă mare, o să-mi distrug viitorul.”, „E doar un examen. Viața merge mai departe. Pot învăța din orice.”, „Da, e finalul! Un eșec și totul se termină.”, În capul tău auzi: „Nu ești destul de bun. Alții pot, tu nu.”, Crezi vocea și îți scade motivația, Spui: „Poate nu sunt perfect, dar sunt capabil și am progresat”, În seara dinaintea examenului, colegii scriu: „E super greu testul! Panică!”, Citești tot și te lași copleșit de panică, Închizi chatul, faci o pauză și revii la ce știi tu, Înainte să intri în examen, simți un gol în stomac și mâinile reci, Te sperii și crezi că sigur o să-ți blochezi mintea, Recunoști emoția: „E normal. O simt, dar pot merge mai departe.”

Escape room

by
Print
Embed

Leaderboard

Visual style

Options

Switch template

Continue editing: ?