1) Curbele de indiferenţă reprezintă a) descrierea grafică a preferinţelor consumatorului b) restrictiile bugetare ale consumatorului c) unirea tuturor combinatiilor de bunuri ce confera consumatorului aceeasi satisfacti d) nivelul venitului consumatorului. 2) Rata marginală de substituţie (RMS): a) măsoară proporţia în care consumatorul combina un bun cu altul în procesul consumului pentru a-și mări gradul de satisfacţie b) reprezintă panta unei curbe de indiferenţă c) reprezintă cantitatea dintr-un bun economic la care consumatorul este dispus să renunţe în schimbul procurării unei cantităţi suplimentare dintr-un alt bun, astfel încât să fie posibilă menţinerea aceluiaşi nivel de satisfacţie d) toate cele de mai sus. 3) Relaţia de preferinţă este: a) relaţia de ordonează două seturi distincte de consum conform intensităţii nevoii resimţite de consumator b) o relatie intre consumatori pe piata factorilor de productie c) polivalentă și biunivocă d) de indiferență 4) Utilitatea, concept economic, înseamnă: a) modalitatea de a descrie preferinţele consumatorului b) sensul de mișcare a restricțiilor bugetare c) o formă de cheltuială d) capacitatea consumatorilor de a consuma. 5) Funcţia de utilitate, prin definiție: a) constituie modul de alocare a unui număr mai mare sau mai mic pentru fiecare b) reprezintă modul de alocare a utilitatii corespunzător ierarhiei preferintelor consumatorului c) asigură masurarea exactă a satisfacției resimțite prin producerea unui bun d) o funcție matematică. 6) Utilitatea cardinală este: a) utilitatea ce se pretează la o măsurare directă, privind un anumit număr de utilităţi de utilitate pentru consumul unui bun sau serviciu b) satisfactia globala resimtita de un producator efficient c) sporul total de utilitate generat de modificarea cantitativă a consumului unui bun, în condiţiile în care consumul celuilalt bun rămâne constant. sporul total de utilitate generat de modificarea cantitativă a consumului unui bun, în condiţiile în care consumul celuilalt bun rămâne constant. d) identică cu cea ordinală. 7) Utilitatea ordinală este: a) tipul de utilitate care permite o anumită ierarhizare a preferinţelor de consum la nivelul unui consumator b) satisfacţia globală resimţită de consumator în urma consumării întregii cantităţi dintr-un bun/serviciu c) sporul total de utilitate generat de modificarea cantitativă a consumului unui bun, în condiţiile în care consumul celuilalt bun rămâne constant. d) o marime ce nu se poate preciza. 8) Utilitatea marginală (UM) se defineşte ca: a) sporul total de utilitate generat de modificarea cantitativă a consumului unui bun, în condiţiile în care consumul celuilalt bun rămâne constant. b) satisfactia globala resimtita de un producator eficient c) sporul de satisfactie adus de ultima doza consumata dintr-un bun d) utilitatea totala din care se scade venitul consumatorului. 9) Optimul consumatorului desemnează: a) cea mai bună structură a consumului pe care o persoană o poate realiza în condiţii de preţ şi de venit date (astfel încât să-şi maximizeze satisfacţia/utilitatea) b) alegerea de consum care epuizează venitul consumatorului c) alegerea posibilă în condițiile prețurilor de pe piață d) grafic, punctul de tangență dintre dreapta bugetului și curba de indiferență

Curs 3

Print
Embed

Leaderboard

Visual style

Options

Switch template

Continue editing: ?